Despre carte: 2013 / M-am așezat singur la o masă din colț și am sorbat bere dintr-o cană mare și grasă. Berea s-a dovedit acru, așa că am strecurat-o încet și am sperat că va rezista mult. O a doua cană din această băutură ar fi fost prea mult pentru mine și nu eram obișnuit să stau la o masă goală. Berea proastă se suprapunea dispoziției proaste și, fără să știu, am început să visez cu ochii deschiși, amintindu-mi trecutul recent. . Mesele de stejar îmbibate în bere au dispărut în spatele meselor bine vizibile ale unei mici cafenele, acoperite cu fețe de masă curate, multicolore. Proprietarul cafenelei era un excentric și original, dar era cel mai bun loc din oraș - și toți gravitam acolo seara. În timpul zilei eram diferiți - un ofițer de pază, un favorit al curții, un bufon sau un călău. Dar de îndată ce soarele a trecut dincolo de zidul orașului, am devenit una - Oameni cu săbii. Nu, bineînțeles, atât vânzătorul gras, cât și ucenicul slăbănog, la ieșirea din casă, nu vor uita să atașeze de partea lor un fel de bucată de fier. Dar noi eram Bărbați! Și știam de ce Omul avea nevoie de o Sabie. La urma urmei, este atât de simplu - să nu ucizi și să nu ierți doar așa, dar cât de greu este să stai pe această punte îngustă dintre slăbiciunea celui crud și slăbiciunea celor slabi de voință. Cât de greu este să fii puternic.